Problema Geografica a Japoniei

Timp de mai bine de 100 de ani, Japonia a fost una dintre cele mai puternice civilizații. Impactul său în cultură, tehnologie și societate a fost unul dintre cele mai mari din istorie, iar aceste realizări nu se datorează neapărat poziționării geografice. Nucleul civilizației japoneze a fost mereu în jurul arhipelagului japonez din Oceanul Pacific. Japonia a fost o civilizație insulară dintotdeauna, iar Japonia de astăzi este formată din 6852 de insule diferite, deși amintim doar patru dintre ele: Hokkaido, Honshu, Shikoku și Kyushu.

Aceste patru insule importante constituie un teritoriu aproape egal cu cel al Californiei, dar este mult mai împrăștiat. Dacă l-ai plasa pe Coasta de Est a Statelor Unite, insulele sudice ar fi la sud de Miami, iar cele nordice ar fi deasupra Halifaxului. Spre deosebire de California, Japonia are o populație de 127 de milioane de oameni. Majoritatea populației este concentrată în câteva zone din insula Honshu. O hartă topografică ne va ajuta să înțelegem mai bine de ce.

Aceasta este prima problemă geografică a Japoniei. Insulele sunt în mare parte acoperite de munți. 73% din tot teritoriul Japoniei este muntos. Astfel, este foarte dificil și scump pentru a crea condiții de locuit în zonele de munte. Cu doar 27% teritoriu neacoperit de munți, deși în ansamblu este un teritoriu mare, suprafața locuibilă a Japoniei este de mărimea Coreei de Sud. Majoritatea populației locuiește în zone urbane dense și aglomerate, pe zonele de câmpie dintre munți precum , sau câmpia Osaka, cu 19 milioane de locuitori.
Din punct de vedere istoric, civilizația japoneză a fost bazată în jurul câmpiei Osaka, cu capitala la Kyoto, până când a fost mutată strategic în câmpia mai mare și mai productivă, Kanto, în secolul al șaptesprezecelea. Câmpia Kanto este cea mai mare suprafață plană din Japonia, cu cel mai mare potențial pentru agricultură și extindere. De aceea, această câmpie este casa celei mai mari zone urbane din lume – Tokyo – unde locuiesc 3 din 10 japonezi. 38 de milioane de japonezi concentrați într-o zonă de mărimea Kuweitului.

Câmpiile Nobi, Osaka și Kanto susțin zone urbane imense datorită suprafeței plane și localizarea lângă golfuri, lucru care permite transportul și negoțul. Japonia s-a bazat mereu pe negoț pentru a-și menține statutul puternic, deoarece slăbiciunea cea mai mare a țării este că nu are destule resurse și spațiu pentru a-și susține populația numeroasă. Doar 12% din suprafața Japoniei este arabilă și potrivită pentru agricultură, comparată cu 25% din suprafața Marii Britanii, 34% din suprafața Germaniei, sau 53% din cea a Indiei.
Insulele japoneze sunt de asemenea foarte sărace în resurse naturale. Nu au rezerve de petrol, gaze naturale, cărbune sau minerale. Astfel, țara a fost nevoită să apeleze la resursele altora pentru a-și hrăni populația și a-și susține economia, fie prin negoț sau cucerire. Japonia se bazează foarte mult pe mâncare și combustibili fosili din import. Pentru o perioadă de timp, guvernul a încercat să înlocuiască această dependență de combustibili cu propria putere nucleară.

În 2010, 25% din electricitatea Japoniei venea din producția de energie nucleară domestică. Dar o altă slăbiciune geografică a Japoniei a intervenit – o vulnerabilitate severă la dezastre naturale. Cutremurul și tsunami-ul din 2011 au distrus centrala nucleară de la Fukushima. Reacțiile populației împotriva energiei nucleare au rezultat în închiderea fiecărei centrale nucleare din țară în 2012. Astăzi, doar 4% din energia electrică a Japoniei vine din energie nucleară, iar țara este și mai dependentă de importurile de combustibili fosili, iar un alt dezastru i-ar putea lovi oricând.
Japonia este una dintre cele mai vulnerabile țări la astfel de dezastre, iar primele două cele mai costisitoare dezastre din lume au avut loc în Japonia. Cutremurul și tsunami-ul din 2011 au cauzat pagube de 411 de miliarde de dolari, iar cutremurul de la Hanshin din 1995 i-a costat pe japonezi 330 de miliarde de dolari.
Locația geografică a Japoniei este, din păcate, la intersecția a patru plăci tectonice diferite care, în mod inevitabil, se ciocnesc și cauzează cutremure mari și tsunami-uri devastatoare. Dar acestea nu sunt singurele dezastre la care Japonia trebuie să fie atentă. Intersecția acestor plăci tectonice face țara să se confrunte cu 108 vulcani activi – 10% dintre toți vulcanii activi din lume. Aceștia erup ocazional, cauzând și mai multe pagube. Aceste dezastre și geografia nefavorabilă au făcut dezvoltarea Japoniei destul de dificilă în istorie, însă au făcut țara rezistentă la invaziile din exterior.

De-a lungul istoriei, Japonia nu a fost niciodată cucerită de o putere exterioară, iar un motiv pentru acest fapt ar fi că Japonia se află foarte departe de alte mari puteri – China este la 800 de kilometri depărtare, iar singura dată când o invazie a venit din acea direcție a fost în secolul al treisprezecelea, când mongolii au încercat să invadeze Japonioa de două ori. În ambele dăți, invaziile au fost blocate de două taifunuri diferite – iată că dezastrele pot fi și în favoarea țării!
Până la urmă, din moment ce Japonia se află departe de problemele Asiei și ale restului lumii, are opțiunea să urmeze o politică a izolaționismului oricând, lucru pe care japonezii l-au făcut timp de două secole în perioada anilor 1641-1853, când Japonia nu a avut deloc contact cu lumea exterioară și a pedepsit cu moartea pe oricine se întorcea după ce părăsea țara. Lipsa de materii prime și teren arabil a determinat Japonia să urmeze o politică diferită, mai exact imperialismul – pentru a cuceri lucrurile de care are nevoie.
Coreea a fost mereu prima țintă a acestei politici. Peninsula Coreei este o alegere logică pentru extindere, deoarece este aproape de nucleul Japoniei, și poate fi folosită ca un pod către ținuturile bogate în resurse naturale ale Asiei. Japonia a încercat să cucerească Coreea o dată, înainte de perioada izolaționistă, în 1592, iar apoi din nou în secolul douăzeci, după sfârșitul perioadei izolaționiste.

Economia Japoniei ce se industrializa rapid în secolul douăzeci avea nevoie de lucruri precum petrol, cărbune, oțel și bineînțeles, mâncare. Lucruri din care Japonia are foarte puțin, așa că s-a îndreptat spre cuceriri și războaie pentru a face rost de cele necesare. Astfel, a cucerit Taiwan-ul, a doborât Rusia și cucerit Coreea, a atacat Germania și i-a ocupat insulele din Pacific. Apoi, a atacat din nou China pentru a cuceri Manciuria, ca în sfârșit să invadeze toată țara. Acest obicei al dominanței era unul periculos, care a devenit greu de satisfăcut pentru japonezi. Cu fiecare atac, sancțiunile asupra lor deveneau mai stricte, astfel limitând capacitatea țării de a obține negoțuri sau de a duce războaie în continuare.
Când Statele Unite au impus o restricție în 1940 ș a ntru încă doi ani. Nevoia de petrol impusă de geografia nefavorabilă și restricțiile în negocieri au forțat japonezii să atace Indonezia și Filipine, lucru care a întors toate națiunile împotriva lor.

Japonia s-a extins peste tot Pacificul și a pierdut împotriva unei coaliții masive pe care n-ar fi putut nici măcar să spere să o învingă. Coaliția, însă, a dat de aceeași problemă pe care au avut-o și mongolezii în secolul al treisprezecelea – să invadezi Japonia este chiar greu. Japonezii au plănuit să se apere cu tot ia.
Ca rezultat, Japonia și-a pierdut toate cuceririle încă de la Revoluția Industrială și a fost din nou limitată la resursele nesatisfăcătoare ale propriului teritoriu. Japonia a continuat să își însușeacă Insulele Kurile, care au fost anexate de Uniunea Sovietică, respectiv Rusia după război. Din cauza acestei dispute, Japonia și Rusia încă nu au semnat un tratat de pace nici acum, în prezent.

Japonia de astăzi, însă, nu mai atacă și se rezumă doar la negoț pentru a-și asigura resursele. Țara s-a specializat în automobile, electronice, echipament industrial și robotică și dă aceste bunuri în schimbul materiilor prime și mâncării de care are disperată nevoie. 84% din energia sa și 50% din carne sunt importate din alte țări.
Japonia este cel mai mare importator de gaze naturale, al doilea cel mai mare importator de cărbune și importator agricol și al treilea cel mai mare importator de petrol. Putem afirma cu ușurință că Japonia încă se luptă cu limitările geografice și se descurcă prin intermediul altor țări, din fericire pe calea negoțului și nu cea a cuceririlor nejustificabile.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *