De ce Sistemul Solar e mai ciudat decat crezi?

Înainte de anii 90, nu aveam nici o idee despre modul în care Sistemul Solar este diferit de restul
galaxiei. Nu am găsit niciodată o planetă în jurul unei stele străine, așa că, pentru ceea ce știam,
sistemul nostru solar era special, dar, în 1992, astronomii radio au publicat descoperirea primelor 2
exo-planete, iar la scurt timp după aceasta, „porțile astronomiei” ni s-au deschis, cu adevărat.
În anii de acum, telescoapele puternice au dezvăluit peste 3500 de exo-planete în galaxie, iar
cercetările sugerează acum, că aproape fiecare stea are cel puțin o planetă. În acest sens, sistemul
nostru solar este doar un alt element dintr-o întreagă mulțime, dar, putem fi speciali, până la urmă,
deoarece din mii și mii de sisteme solare, al nostru este unic. Întrebarea este: de ce?

Oamenii de știință au înțeles modul de bază în care s-a format sistemul solar, încă din anul 1755,
când filosoful Immanuel Kant a propus Ipoteza Nebulară. S-a bazat pe munca altor oameni de
știință din zilele sale și a emis ipoteza că Soarele și planetele au evoluat dintr-un nor care s-a
prăbușit sub propria gravitație pentru a forma un disc. Apoi, pentru a face scurtă o poveste de 4,6
miliarde de ani, acel disc a devenit planul unde orbitează toate planetele în ziua de astăzi.
Ideea de bază a rezistat atât de mult, deoarece este foarte bună la descrierea pe larg a
sistemului solar și a sistemelor extra-solare, de asemenea. Ne spune de ce planetele stau, în
general, pe același disc și orbitează în aceeași direcție. De asemenea, explică de ce uneori vedem
discuri în jurul unor stele nou formate, dar nu întrutotul.

Modelul nebular ne spune că, pe vremea când Marte se forma, ar fi trebui să existe suficient
material în partea de disc a planetei, astfel încât aceasta să devină mult mai mare. Majoritatea
simulărilor sugerează că ar trebui să fie mai aproape de masa Pământului, deci ceva nu se leagă.
Planetele sistemului solar au dimensiuni foarte diferite, de la micul Mercur până la gigantul Jupiter,
dar exo-planetele nu variază, de obicei, în dimensiuni mari, într-un singur sistem.
Oamenii de știință le descriu uneori ca „mazăre într-o păstaie”, deoarece dimensiunea și
distanțarea lor sunt uniforme. Așadar, toată variațiile pe care le avem aici nu sunt normale, și nu
numai că avem aceste caracteristici neobișnuite, dar ne lipsesc și unele dintre cele mai comune,
cum ar fi super-Pământurile.

Acestea sunt planete mai masive decât ale noastre, dar mai puțin masive decât o planetă
precum Neptun. Mai mult de jumătate din stelele asemănătoare Soarelui par să aibă una, dar nu
există nimic asemănător aici. Așadar, sistemul nostru solar ne-a lăsat cu o mulțime de mistere. Din
fericire, începem să ajungem în partea „întunecată” a acestora, cu ajutorul simulărilor de pe
computer.
Din câte putem spune, o mare parte din ciudățenia noastră este, probabil, vina lui Jupiter. Dacă
ai crezut că Jupiter este o minunăție maiestuoasă, ei bine, da, este, dar este, de asemenea, o
problemă foarte mare. Pe baza dovezilor de la meteoriți, oamenii de știință cred că Jupiter s-a
născut devreme la formarea sistemului solar, și este posibil să fi cutreierat mult înainte de a se
stabili unde se află astăzi. În 2011, o echipă de oameni de știință a propus o ipoteză despre acest
numit ”modelul Marelui Curs”/modelul Grand Tack (spui cum vrei, eu zic ca mai bine dă pe
engleză). Există încă unele dezbateri, dar se bazează pe simulări care sugerează faptul că gazul din
jurul tânărului nostru Soare a cuprins Jupiter și a atras-o rapid spre interior. A ajuns până în zona
unde orbitează Marte astăzi, înainte ca un nou născut Saturn să-i ocupe locul.
În timp ce Jupiter stătea acolo, gravitația lui a furat foarte mult din materialul care ar fi format
Marte. În cele din urmă, când gazul a ieșit de pe disc, cele 2 planete au fost ”eliberate” să
călătorească, din nou, în sistemul nostru solar.

Unii astronomi cred, de asemenea, că pe măsură ce Saturn și-a aruncat materialul în disc, s-a
amestecat și cu alte planete, ceea ce ar putea explica gama largă de dimensiuni. Jupiter ar putea fi
chiar vinovat de distrugerea oricărui super Pământ. Potrivit oamenilor de știință care se bazează pe
modelul Marelui Curs(modelul Grand Tack), Jupiter ar fi putut arunca de pe orbită super
pământurile și materialul care ar fi format o parte din ele.
Probabil că nu vom ști niciodată cu siguranță dacă asta s-a întâmpla cu adevărat, dar ceea ce
este destul de clar, este faptul că planetele nu s-au format pur și simplu într-un singur loc și au
rămas acolo. Din anumite motive, sistemul nostru solar pare să fi avut mult mai multe drame decât
altele, dar stai, n-am terminat. Dacă toate aceste lucruri sună violent, obiectele ce se află după
Neptun ar fi putut avea o formă și mai ciudată. Acolo, obiectele au orbite bizare neregulate și, în
general, nu sunt în același plan cu planetele, dar, dacă avem încredere în modelul nebular și credem
că au evoluat din același disc ca și Pământul, ceva trebuie să se fi întâmplat pentru a le face așa.
Unii cercetători cred că ar fi putut fi stârnite de o stea trecătoare. Pentru o perioadă lungă,
șansele ca acest lucru să fie adevărat păreau nule, dar, în 2018, un grup de cercetători au publicat o
lucrare cu o analiză mai detaliată. Știau că Soarele s-a născut într-un grup de stele care s-a despărțit
după aproximativ 10 milioane de ani. Așa că au creat un model bazat pe Clusterul Nebular Orion, un
grup similar, care se crede că are cel puțin la fel de multe stele ca cel în care s-a născut Soarele
nostru.

După ce au rulat simulări, și-au dat seama că în acei primi ani, probabilitatea ca o stea să treacă
la o distanță la fel de apropiată ca și Pluto, avea o șansă de 20-30%, iar acest lucru ar fi putut
împrăștia cu ușurință obiectele pe orbitele pe care le vedem astăzi. Găsirea răspunsurilor la aceste
întrebări este importantă pentru înțelegerea originilor noastre, dar nu doar în felul „căutăm să
înțelegem cosmosul”.
Orice s-a întâmplat în sistemul solar timpuriu este o mare parte din motivul pentru care există
Pământul, și că acesta se află pe orbita potrivită, pentru viață. Așadar, dacă înțelegem cum a
evoluat sistemul solar în modul în care este acum, putem folosi aceste informații pentru a afla cât
de multe alte sisteme ar putea avea planete precum ale noastre sau, poate într-o zi, vom descoperi
un alt sistem solar care este ciudat, din punctul bun de vedere.

 

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *